Loading ...Un zambet frumos este dat de o dantura perfecta. Nimic nu denatureaza un zambet mai mult decat golurile inestetice create de dintii lipsa.
Dintii lipsa nu numai ca afecteaza armonia fetei, dar un studiu din 2008 a demonstrat ca persoanele cu dinti lipsa sunt privite negativ in termeni de atractivitate, stare de sanatate, nivel al educatiei, agresivitate, inteligenta si incredere.
Un aspect si mai important al lipsei dintilor este acela ca sunt afectate masticatia si vorbirea. Pierderea incisivilor superiori si inferiori poate afecta claritatea unor sunete ca „f”, „s”, „t”, produse din interactiunea intre dinti, limba si buze.
Dintii dau contur fetei, in special in jurul gurii si obrajilor. In lipsa unor dinti, buzele si obrajii incep sa se lase, oferind un aspect imbatranit. In plus, lipsa unui dinte duce la modificarea pozitiei celor invecinati si interfereaza cu muscatura si aspectul.
Nu este de mirare atunci ca oamenii au trecut prin dureri mari pentru a gasi modalitati si mijloace de a inlocui dintii lipsa. De la implanturi din metale pretioase sau cochilii inserate in maxilare pana la proteze sau punti din dinti umani si de animale, inaintasii nostri au impins limitele creativitatii, ingeniozitatii si durerii.
Din fericire, acesti inlocuitori ai dintilor au suferit imbunatatiri masive de la inceputurile lor barbare. In prezent, cele trei optiuni principale pentru inlocuirea dintilor sunt puntile, implanturile si protezele. In mod traditional, protezele sunt considerate proteze detasabile, adica aparate care pot fi indepartate si introduse in gura de catre purtator.
Cu toate acestea, odata cu aparitia implanturilor dentare, protezele se pot transforma si in proteze fixe. Protezele fixe (inclusiv puntile) sunt aparate ancorate pe structurile gurii (adica dinti sau implanturi).
Dinti detasabili
In functie de numarul de dinti pe care ii inlocuiesc, exista proteze partiale (pentru unul sau mai multi dinti lipsa) si proteze totale (pentru un rand intreg de dinti lipsa, superior sau inferior).
Proteza totala se sprijina pe mandibula si pe tesutul moale, in timp ce proteza partiala se sprijina pe acestea dar si pe dintii inca existenti.
Principalele preocupari legate de proteze sunt aspectul, confortul si stabilitatea acestora. Protezele actuale sunt realizate din acrilic, care imita aspectul natural al gingiilor si al dintilor. Uneori, protezele partiale sunt realizate din acrilic pe baza metalica (aliaj de crom cobalt), acest lucru imbunatatindu-le considerabil rezistenta. Si protezele totale sunt construite din acrilic pentru a le imbunatati stabilitatea si rezistenta la rupere.
Stabilitatea unei proteze, capacitatea sa de a rezista la forta masticatiei, este poate cea mai mare preocupare a celor mai multi purtatori. Stabilitatea depinde de calitatea si cantitatea de os ramas. In cazul gingiilor retrase din cauza pierderii osoase, se poate recurge la aditie de gingie sau chiar de os.
Indiferent daca se inlocuieste un singur dinte, mai multi dinti lipsa sau toti dintii, protezele raman o optiune viabila.
Spre deosebire de protezele detasabile, protezele fixe sunt fixate permanent in gura. Exista 2 tipuri de proteze fixe:
Puntea dentara
O punte clasica este formata din coroane cimentate pe dinti de o parte si de alta a golului lasat de dintii lipsa. Bonturile actioneaza ca ancore pentru dintele sau dintii falsi. Si implanturile pot actiona ca niste bonturi, puntea construita fiind cimentata sau insurubata pe implanturi.
Puntea dentara poate fi fabricata din ceramica colorata (din portelan) sau din zirconiu si este aproape imposibil de diferentiat de dintii naturali. Pentru o rezistenta suplimentara, portelanul poate fi combinat cu metalul.
Principalul dezavantaj al puntilor dentare este acela ca, pentru a fi ancorate, poate fi afectat un dinte vecin sanatos.
Implanturi dentare
Implanturile dentare au existat inca din cele mai vechi timpuri. Chinezii antici foloseau bucati de bambus ca implanturi, in timp ce vechii egipteni si celti foloseau metale pretioase, fildes si chiar dinti umani.
Scheletul unei femei mayase din secolul al VI-lea avea cochilii implantate in maxilar pentru dintii lipsa. Ceea ce a fost si mai surprinzator, a fost faptul ca osul s-a format in jurul acestor cochilii pentru a le tine in loc, la fel ca implanturile moderne.
O schimbare in implantologia moderna a survenit in 1952 printr-o descoperire facuta de dr. Per-Ingvar Brånemark, un chirurg ortoped suedez. In timp ce studia fluxul de sange in osul unui iepure, a descoperit cum camerele de titan implantate in timpul studiului nu puteau fi indepartate, intrucat devenisera complet integrate in osul din jur.
Dr. Brånemark a numit acest fenomen osteointegrare, cand osul se formeaza direct peste suprafata unui implant metalic precum titanul. In 1965, el a plasat primul implant dentar din titan la un om. Insa, de abia in anii 1980, tehnica a devenit recunoscuta pe scara larga.
Un implant dentar este practic un surub de titan (sau alte materiale biocompatibile) introdus chirurgical in maxilar sau mandibula. Coroanele, puntile sau protezele dentare pot fi apoi plasate pe aceste implanturi dentare pentru a inlocui dintii lipsa. Plasarea unui implant dentar implica o interventie chirurgicala minora, de obicei efectuata sub anestezie locala.
In timpul procedurii, gingia este ridicata pentru a expune osul alveolar. Implantul este apoi introdus direct in os si acoperit de gingie, care este apoi cusuta pe loc.
Este nevoie de aproximativ trei luni pentru vindecarea zonei si pentru a permite osteointegrarea cu osul din jur. Dupa aceasta, se monteaza proteza.
Proteze dentare fixe pe implanturi
Exista insa unele implanturi dentare care permit montarea unei proteze la insertia implantului, ceea ce permite finalizarea procedurii intr-o singura sedinta. Succesul implanturilor se bazeaza pe osteointegrare, ceea ce ofera sprijinul si stabilitatea care permit implantului sa reziste fortelor muscaturii. Proteza dentara pe implanturi este total diferita de proteza mobila, aceasta perminant pacientului sa manance si sa zambeasca normal.
Implanturile dentare sunt cele mai apropiate de dintii naturali. La fel ca dintii naturali, este necesar un nivel osos adecvat pentru a asigura stabilitatea unui implant. Vezi mai multe despre implantul dentar versus puntea dentara.
In cazurile in care resorbtia sau pierderea osoasa s-a produs dupa pierderea dintilor, sunt necesare proceduri suplimentare, cum ar fi aditia osoasa inainte de plasarea implantului, pentru a asigura o inaltime si latime corespunzatoare a oaselor. Afectiunile care afecteaza vindecarea oaselor sau care predispun la infectii pot afecta stabilitatea unui implant.
Dupa inserarea implanturilor dentare sunt necesare o igiena orala buna si controale regulate.
In concluzie, pentru cei care doresc sa inlocuiasca dintii lipsa, exista mai multe optiuni. Alegerile trebuie facute dupa discutia cu medicul stomatolog cu privire la fiecare tratament. De asemenea, toate protezele dentare montate necesita intretinere si controale regulate la medicul stomatolog pentru a le asigura functionalitatea continua.
